Bună dimineaţa, prieteni!
E o zi minunată pentru IUBIRE! Aşa că, ce-ar fi să lăsaţi treaba de care sunteţi absorbiţi, să căutaţi o oglindă şi să zâmbiti chipului care apare în ea imediat ce o îndreptaţi spre ferestrele sufletului - ochii voştri.
Apoi, scotociţi prin inimă după puţină tandreţe, un dram de înţelegere şi unul de acceptare, o picătură de recunoştinţă, un praf de încredere şi unul de apreciere... şi coaceţi la foc iute o prăjitură a IUBIRII, pe care serviţi-o pe zâmbet, chipului reflectat.
Ei?! Cum e?! Zâmbeşte şi el?!
Acum, dacă v-a ieşit, şi v-aţi ales cu un zambet, bine ar fi să serviţi prăjitura şi celor dragi, fiindcă aşa vă umpleţi de zâmbete! Şi vă faceţi curcubeu!
Să aveţi un weekend plin de zâmbet!
Vă îmbrăţişez cu...
DAR
Urmaream zilele trecute un experiment al Dr. Emoto Masaru cu orez. El a luat 3 borcane cu orez peste care a pus apa. In fiecare zi, timp de 30 de zile, a spus "Multumesc" primului borcan cu orez, "Esti un idiot!" celui de al doilea borcan, pe cand pe cel de al treilea l-a igonat complet. Te las sa urmaresti video-ul de mai jos pentru a afla rezultatul experimentului.
Un lucru e clar: indiferenta ucide. Ofera atentie celor din jur. Intreba-i cum sunt, ce mai e nou cu ei, spune-le o vorba buna. Oamenii din jurul nostru prind viata atata timp cat simt caldura noastra fata de ei, atata timp cat ii iubim si le-o aratam intr-un fel. Ingnorandu-i ei devin gri, ca umbrele pe asfalt in amurg...
Adu viata in lumea din jurul tau !!!
http://sheblogs.121.ro/my_body/2010/03/atentia-pentru-cel-de-langa-tine/
Dragi prieteni,
vă mulţumesc tuturor acelora pe care gândul i-a adus alături de mine adesea pe parcursul acestui an!
În apropierea Sărbătorilor Albe mă rog cu toată inima ca lumina să se aşeze în sufletele voastre pentru a crea de acolo matrici de rost şi de împlinire!
Din darurile minunate primite de mine, doresc să vă transmit unul care mi se pare acum, ca totdeauna de altfel, foarte potrivit.
Este vorba despre o prelegere interesantă, pe care vă rog, atunci când veţi avea timp şi răbdare, să o urmăriţi. O dată, şi încă o dată...
Ea discută un nou tip de biologie care începe a se lăsa cercetată, una în care mitul controlului genelor asupra a ceea ce suntem şi putem deveni începe să se clatine puternic. Cel care expune, Bruce Lipton, este un profesor american, cercetător specialist în biologie celulară, care preţ de câteva decade a predat în Universităţi de Medicină renumite din SUA şi care a lucrat de asemenea într-un proiect de clonare umană.
El explică detaliat, având un discurs foarte coerent şi un deosebit har pedagogic, modul real de funcţionare a celulei umane inteligente şi, în extenso, a organismului uman. În opinia documentată a acestui cercetător, organismul nostru nu este controlat genetic decât în mică măsură, în cea mai mare însă, determinarea sănătăţii şi a funcţionării celulelor noastre revenind modului în care percepem realitatea, adică sistemului nostru de credinţe, care determină nivelul de stres acceptat.
Acestă scurtă încercare de prezentare, ar putea suna tehnic şi neatractiv dar, credeţi-mă pe cuvânt, merită să aveţi răbdare şi să urmăriţi prelegerea în întregime, deoarece el propune şi soluţii. Întotdeauna merită, nu-i aţa, să acorzi o şansă unei idei noi? În definitiv, toate marile descoperiri au pornit prin a fi considerate elucubraţii.
Veţi găsi ambele părţi ale prelegerii, cu subtitrare în limba română, la următoarele adrese:
NOUA BIOLOGIE - Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc
Part 1 of 2: http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&ei=gFZjScC0MI3SjgK8lbSwCA&q=fymaaa.blogspot.com
Part 2 of 2: http://video.google.com/videoplay?docid=6322503899738869532&ei=BFdjSeyOCZOoiALFzaHSDA&q=fymaaa.blogspot.com
Buna sa va fie inima, prieteni!
Cred ca niciodata nu a fost atat de evident ca nu vom putea merge mai departe decat LIBERI. Adica eliberati de toate poverile pe care le purtam pe umeri, in buzunare, in sacose, in inima, in minte... in ADN. Cred ca acum, mai mult decat oricand, singura sansa care ne ramane este sa ne luam ochii de la lumea de afara care a devenit un cosmar, sau e pe cale sa devina, prin incoerenta si inconstanta, si sa ne intoarcem privirea spre ce avem inlauntrul nostru... Acolo stau solutiile imediate pentru problemele marunte ale existentei de fiecare clipa pe care o cream cu gandurile si cu emotiile noastre, acolo sunt bogatii incomensurabile de neimpozitat si de nerechizitionat.
Observati cum LUMEA pe care ne tot atintim ochii e ca in transa, total ilogica si paralizata in nepasare de neputinta de a gasi repere si solutii acceptabile pentru fiinta globala care suntem noi – UNUL, UMANUL, UMANITATEA? Sa n-o hulim, ne face un serviciu! Ea ne alunga din ea, ne forteaza sa ne intoarcem acasa, inlauntrul fiintei noastre. Acolo de fapt e VIATA noastra. Doar iluzoriu apartinem lumii de afara. Niciodata deciziile existentei individuale nu au fost luate de catre lumea de afara, chiar daca asa am crezut totdeauna. Daca ar fi asa, cum de exista oameni care, depinzand in aparenta de resursele lumii in declin, isi gasesc pacea si bucuria de a trai fiecare clipa ca si cum ar fi singura, nefiind niciodata insolvabili, in incapacitate de... a supravietui.
Daca imi cereti dovezi in acest sens, as vrea sa va recomand sa vedeti macar filmul "Nebunia zeilor"... Dincolo de povestea facila si amuzanta, filmul aduce in atentie un mod de viata existent inca pe Terra astazi.
Nu ma gandesc la acel mod de viata ca la unul salvator, de adoptat, pentru ca fiecare are un mod potrivit cu sine de a fiinta in acet JOC pe care-l numim VIATA. Ma gandesc doar la ATITUDINEA aceea. La incredintarea trailui de zi cu zi potentialului colosal de creatie si de armonizare pe care il avem stocat inlauntrul nostru si de care am uitat cu totul.
Daca am face asta, poate nu ne-am mai irosi energia pe poveri inutile, care nu ne aduc niciun folos si nici nu impresioneaza pe nimeni. Necum sa schimbe ceva in lume. Schimba in schimb in noi, ne garbovesc si ne ingenunchiaza demnitatea. Aşa devenim slabi, creduli si usor de ignorat. „Capul plecat, sabia nu-l taie” nu cred ca se referă la mersul in genunchi, pentru ca mult mai usor faci una cu pamantul pe omul frant deja. Ca sa nu mai vorbim de perspectiva care-i ramane cand fruntea i-e indreptata spre pamant.
Daca ne amintim nu doar ce spun, au spus si vor spune toti invatatorii de pe planeta, dar si ce am trait si traim clipa de clipa, vom trage concluzia necesara: schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, dinauntru spre afara.
Pe cale de consecinta, va propun sa aruncam cartofii din sacosa, sa aruncam chiar si sacosa ca sa nu ne tenteze s-o umplem iar, sa închidem ochii pret de 10 minute si sa luam liftul spre miezul fiintei noastre si sa ne instalam acolo sezlongul, sau hamacul eventual, pentru o binemeritata "vacanta de lume". Avem avantajul ca intram într-o zona gri, de simulator perfect, in care putem pune orice ne dorim.
Putem crea in toate directiile, luati-o ca pe un joc, daca vreti! Putem crea auditiv, vizual, chinestezic, ideatic, emotional... marea pacaleala este ca uriasul univers creativ pe care il avem in dotare - CREIERUL - nu face diferenta intre stimul exterior si stimul interior, intre perceptiile furnizate de realitatea exterioara si cele furnizate prin amintire sau imaginare. De aceea putem retrai senzatii, emotii cu aceeasi intensitate peste ani, de aceea putem avea fantezii erotice cu acelasi rezultat intens ca si o intalnire adevarata. De aceea nu ne afecteaza ceea ce nu ne putem reprezenta si de aceea nu invatam aproape niciodata din greselile altora. Singura, ratiunea deceleaza si introduce tipare.
Haideti sa-i dam concediu! Nu va speriati, nu e nevoie de lobotomie, ci doar de un ragaz de odihna si repliere. Ratiunea are proasta setare de a nu lua in considerare decat tiparele cunoscute. Ei, bine, cateodata - unii spun ca in fiece clipa, dar cum mai sunt si altii care spun ca "istoria se repeta", va propun sa ramanem la cateodata - lucrurile sunt naucitor de altfel si, ca sa le poti gestiona, e nevoie sa iesi din cutie, adica din ratiune.
Imi vine in minte o poveste pe care am primit-o zilele trecute pe mail:
**********
Legenda spune ca in Evul Mediu un om a fost acuzat pe nedrept ca a omorat o femeie. Adevaratul asasin era un om foarte influent al acelor vremuri, si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a ascunde adevaratul vinovat.
Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. I-a spus acuzatului:
- se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu – sa lasam soarta ta in mainile Lui. Vom scrie pe doua hartii separate cuvintele vinovat si nevinovat, iar tu vei alege una din ele, astfel Dumnezeu iti va decide destinul.
Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant, vinovat, pe ambele foi, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. A fost pus sa aleaga una dintre cele doua hartii. Omul a inchis ochii si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente. Chiar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, a deschis ochii si, cu un zambet ciudat pe fata, a ales una dintre cele doua foi, pe care a bagat-o in gura si a inghitit-o repede.
Surprinsi si indignati, cei prezenti au vociferat:
- cum, ce e asta? acum cum vom putea sti verdictul?
Barbatul le-a raspuns:
- foarte simplu – citim foaia care a ramas si vom sti ce scria pe cea pe care am ales-o eu.
Judecatorul si ceilalti oameni care au incercat sa-l gaseasca vinovat au fost nevoiti sa-l lase liber, si nu l-au mai deranjat niciodata.
**********
Prin urmare, va propun ca, ajunsi in spatiul nostru gri, sa incepem sa-l umplem cu ceea ce ne dorim cel mai mult si sa-i si acordam certificat de realitate… „paralela” daca vreti, in care sa ne simtim exceptional. Daca nu vom permite prea curand ratiunii sa ne bata obrazul si sa ne aminteasca aroganta ca suntem visatori si foamea nu se ostoieste cu vise, pun ramasag ca se va crea un spatiu de siguranta in miezul fiecaruia dintre noi, poate fragil ca un balon de sapun, insa este cu siguranta posibil ca, furisandu-ne mai des acolo, sa reusim sa transformam acest balon de sapun intr-un soi de laborator de creatie, emanand schimbarea realitatii in care vietuim.
In definitiv, geniile omenirii ajung toate, mai devreme sau mai tarziu, la concluzia lui Einstein, a ca: "Imaginatia este mult mai importanta decat cunoasterea".  | cartofii_din_rucsac.pps | | File Size: | 691 kb | | File Type: | pps |
Download File
Interviu luat lui Eckhart Tolle,
de Kathy Juline
Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle („Un Nou Pamant”) se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un Nou Rai si un Nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba ne deschidem catre ele decat le studiem. Autorul spune ca „Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor”.
Intrebare: In viziunea dumneavoastra despre un Nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti „actiune treaza”. Ce vreti sa spuneti cu asta?
Raspuns: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai. In „actiunea treaza” exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, „a face” nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru ca sa vina in aceasta lume constiinta. A te alinia pe tine insuti cu Acum inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci.
Asa cum am explicat in „Un Nou Pamant”, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista niciuna dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent.
Ceea ce numesc “Un Nou Pamant ” - formele exterioare create prin actiunea treaza - se ridica pe masura ce mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.
I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?
R: DA. Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere.
Luand in considerare doar lumea occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc. Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un Nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara.
Daca se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper in viitorul omenirii mult mai mult decat atunci cand am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.
I: Spuneti, in noua carte, ca, pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?
R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti (de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre), exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta. Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta de separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma sau sa-i rezistam, intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar, cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este ego-ul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa.
I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.
R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor, si nici trecut. Exista doar prezentul, si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc „vid” si Iisus numeste „plenitudinea vietii”. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, iar asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile ego-ului.
Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare a atentiei noastre. Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului - o schimbare de la constienta orizontala catre cea verticala - este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent.
I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?
R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini - doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta.
O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul „atmen” inseamna „a respira” si deriva din „atman”, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda sau Sinele nostru universal.
I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?
R: Gandirea sau, mai precis, identificarea cu gandirea naste si mentine ego-ul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Ego-ul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Cand ego-ul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lasa ego-ul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile in acest mod.
Filmul „O minte minunata - A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea ne poate amagi daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata a unui om care e un geniu, dar care este nebun - in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care ego-ul ne tine prinsi.
I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire?
R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luati gandul drept viata voastra”. Din aceasta „stare de Fiintare” se naste o mare creativitate. Indemnul „Schimba-ti gandirea!” poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto(ego)servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta.
I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal, cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?
R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semiautonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp-durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra.
Corpul-durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane.
Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenta de nefericire.
I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul-durere?
R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul-durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea - Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel, dezidentificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constanta a experientelor dureroase.
I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dezidentificare. Cum functioneaza acesta?
R: Frica se naste prin identificarea cu forma: o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din neconstientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, neconstientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata.
Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu „filmele mentale” care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si autodistructiva, incepeti sa va dezidentificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica ego-ului.
Fiecare corp-durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala.Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul-durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpuldurere, nu va luptati cu el sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul-durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare.
I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a ego-ului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lu-cruri pe care le dorim nu ar putea fi consi-derate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?
R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a egoului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii, care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina.
I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un Nou Pamant. Cum arata acesta?
R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile Noului Pamant, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioara a Noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile ego-ului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi Noul Pamant. De exemplu, se spune ca „lupul va salaslui cu mielul”. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui Nou Rai si a unui Nou Pamant, prezisa atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta.
Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste, in fiecare dintre noi, un Nou Rai si un Nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i ego-ului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.
(Sursa: Newsletter-ul Editurii FOR YOU)
http://video.google.com/videoplay?docid=4322204695426817889
Ca multor persoane, "Conversatii cu Dumnezeu" mi-a schimbat paradigma in exact modul in care avem nevoie ca SA FIU UNITATEA. Asa ca doresc sa ma implic cu entuziasm in campania pentru instituirea Zilei Mondiale A Unitatii. De multa vreme sunt in cautaerea unei comunitati spirituale care sa se potriveasca paradigmei " Cu totii UNUL suntem" si faptului ca, indiferent de ceea ce alegi sa creezi ca cea mai inalta versiune a ta, nu esti decat Tu aici, si esti, desigur, cel mai iubit copil al lui Dumnezeu, fiind cu El una. Am incercat sa ma alatur unor grupuri de "lucratori ai luminii", insa mi s-a parut ca se incearca, dupa modelul religiei, sa se creeze o delimitare, cel putin conceptuala, a celor spirituali de ceilalti cumva ne- sau mai putin, si-apoi sa se corecteze unii pe altii, nu sa se accepte asa cum sunt si sa se celebreze unii pe altii ca pe parti din sine raspandite in oglinzile marelui JOC. Unii vorbesc inca de poporul ales si de locul ales, de pamantul ales si de cei alesi si mi se pare atat de dureros, ca de peste tot am fugit. Nu pot ramane in structuri inchise si sablonate. Pentru mine Viata este colosal de vie si de curgatoare si fiecare farama din ea, exact asa cum alege ea sa se defineasca, nu doar ca e o farama din mine, dar are tot atata drept SA FIE, cum are si Sinele meu, fiindca oriunde, in orice farama de viu este Dumnezeu. Si astfel TOT ce exista e sacru. Chiar daca in mare parte nici nu se sinchiseste sa-si constientizeze sacralitatea fiindca e ocupat sa traiasca cu sufletul la gura clipa ACUM. Cunosc oameni de o seninatate si de o frumusete inaltatoare pentru care cuvantul "spiritual" inseamna inca calitatea de a avea umor. Si ma inclin cu bucurie in fata lor: acolo este Dumnezeu. Si putin ii pasa cum il numesc ei, daca-l numesc. Ma gandesc sa invoc/convoc/implor o comunitate a oamenilor liberi "in cuget si simtiri", aduna laolalta de idei de uniune si recunoastere, asemeni celor din "Conversatii cu Dumnezeu", fiindca eu acolo, in acea carte, am re-trait amintindu-mi existential ca separarea e o gluma, ca nu sunt decat "eu" aici si-n virtuea acestei UNIUNI nu am decat a celebra, cu iubire, Viata in diversitatea sa iluzorie si fascinanta de pe Tabla de Sah. Asa ca va invit sa cititi cartea Conversatii cu Dumnezeu - un dialog neobisnuit scrisa de Neale Donald Walsh, insa sa o faceti cu mintea si inima deschisa, pregatiti de o restructurare completa a viziunii asupra vietii insesi. Cartea a aparut la Editura For You in 3 volume, urmata de un volum Prietenie cu Dumnezeu si un altul Comuniune cu Dumnezeu, pentru ca firesc, mai intai trebuie sa existe o comunicare, apoi se infiripa prietenia care, pe culmea sa cea mai inalta aduce comuniunea. De asemenea va invit sa vedeti filmul Conversatii cu Dumnezeu , care este o marturie ca Viata este un Miracol perpetuu. Filmul nu este o fictiune romantata despre o ideologie aparte, ci prezinta fara abateri povestea vietii autorului acestei trilogii care trece printr-un sir de evenimente greu de imaginat pana sa intre in conversatie chiar cu... Dumnezeu. Si va mai rog, daca aveti inima clara si vedeti ca separarea nu ne-a adus decat ceea ce ne doare zilnic - a servit scopului exprimat prin dictonul "divide si condu" care ne-a facut din liberi creatori papusi pe sfori! , prin urmare poate ca ar fi timpul sa incercam si opusul, sa vedem ce ne aduce, semnati petitia Petitie pentru Ziua Unitatii Mondiale adresata Natiunilor Unite de Humanity's Team: http://www.humanitysteam.org/ro/onenessdaypetitionVa multumesc si va doresc sa fiti mereu in momentul AICI si ACUM, ca sa puneti semn lucrurilor care va inalta! Odette
Se află Îngeri printre noi la tot pasul. Unii şi-au terminat misiunea şi pleacă, alţii vin s-o continue. De aceea e atât de important să creştem ţinându-ne de mâini şi nu şezând unii în spatele altora. Ca să nu pierdem din viziune acea parte din noi care se deschide ca un curcubeu către ceilalţi.
Să fiţi buni cu voi înşivă, ca să puteţi fi buni şi cu cei din jur şi cu Planeta Pamânt! Şi... puneţi semn lucrurilor care vă înalţă!
Vă îmbrăţişez cu iubire, Odette
|
